Un persoanj dint-o carte nescrisa.

Armonia glasurilor

De multe ori ne pierdem printre ganduri, ne risipim timpul in tainele meditatiei. E un balsam, pentru sufletul nostru, sa putem analiza o lume atat de mare, unde noi suntem mult prea mici ca sa cuprindem, multitudinea de lucruri care ne inconjoara. Sunt cateva cuvinte imbinate inr-o armonie a glasurilor, ce ne rascolesc si creaza sentimente.

Lumina mea

Privirea ta ma face sa tresar...
Imi cuprinzi obrajii in palmele tale calde si puternice, buzele tale senzuale ma ating usor .
As vrea sa fiu lucida, sa nu pierd nimic din tot ce se petrece, dar nu pot, parfumul dragostei tale ma ameteste. Ma saruti intens, nebunia pasiunii imi rascoleste intregul trup. Ma atingi cu varfurile degetelor tale in timp ce ma saruti. Ma faci sa vibrez sub mangaierea ta.
Dar...nu pot. E o durere muta. Nu esti al meu si nici nu poti sa fi. Ma simt ca intr-o lupta cu principile mele. Ma roade si ma doare suferinta...viata ta apartine alteia si eu raman doar cu amintirea ta, amintirea iubirii noastre.
Nu te vad, nu te simt, nu te am dar te vreau, esti o dorinta vie in sufletul meu. M-ai facut sa sper, sa visez, sa iubesc.

Posted by Radu Albota

''Dacă nu ai un scop final în viaţă, eşti ca şi mort. Doar că nu te-au îngropat încă.
Când amintitile tale îţi depăşesc visele, totul s-a sfârşit. Şi asta nu are vreo legătură cu vreo vârsta.
Deci… cum e cu tine?
Te gândeşti mai mult la trecut decât la viitor?
Ce poţi să spui despre visele tale?
Spre ce priveşti înainte?
E o întrebare cu adevărat importantă!
Dacă eşti orientat prea mult spre trecut, atunci cu adevărat ai probleme. Şi dacă priveşti prea mult spre viitor, de asemenea ai probleme.
Tot ce avem este “acum“, tot ce avem este prezentul. Şi bineînţeles, toţi cei din acest domeniu vă vor spune cât de bine este să trăim aici şi acum.''
Posted by Radu Albota

Amintirea ta

Mi-am tradat singuratatea, am parasit-o, m-a blestemat spunandu-mi ca voi pastra vesnic prezenta ta vie in sufletul meu. A fost ca si cum timpul meu s-a oprit in loc sa te astepte. Am ridicat privirea sa te pot vedea. Atunci am reusit sa prind o lacrima din soare in palmele mele, dar credeam ca ma mint singura.
Prea ireal... cum pot gasi in cineva esenta fericirii mele. Cum pot simtii radiatia dragostei tale ce ma atrage mult prea mult. Cum pot gasi intr-un simplu gest de tandrete, elexirul suprem intr-un extaz infernal, cand ma atingi, cand ma saruti, cand ma privesti, ma faci sa visez in culori. Esti un zeu pagan, gol si teribil in asternutul meu, dar vi si pleci si lasi in urma doar durerea. Raman doar cu amintirea ta.

Mă sting...

...am pierdut toamna .As fi vrut sa o pot masura macar o data cu privirea, sa o ating, sa ii sarut adierea, dar nu am facut altceva decat sa arunc tot raul in palmele ei si sa plec.
Nu vreau sa respir incertitudine, m-as ineca cu fum. Ma simt mult prea mica, pasesc pe zapada cu talpile goale fara sa stiu unde merg , fara sa stiu cat mai e pana acolo...As vrea sa renunt, as vrea sa strige cineva '' Ramai, nu pleca ! '' si ma intreb cum e sa nu mai simt nimic, sa nu mai vreau nimic... dar nu vreau sa inchid ochii decat pentru a visa sub cerul meu.